vineri, 29 august 2014

PEISAJ DAT LA MINIM

Nimic din ce mi-e străin nu-i
omenesc De exemplu femeia
care tocmai trece prin sufletul
meu Înflorind furtuni de şapte
carate Cum se revarsă luna 
peste marginea nopţii Niciun
cuvânt nu-i peisajul visat de
amândoi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...