vineri, 29 august 2014

PEISAJ DAT LA MINIM

Nimic din ce mi-e străin nu-i
omenesc De exemplu femeia
care tocmai trece prin sufletul
meu Înflorind furtuni de şapte
carate Cum se revarsă luna 
peste marginea nopţii Niciun
cuvânt nu-i peisajul visat de
amândoi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ZĂPADA CA FICȚIUNE

Mă mut dintr-un an în altul mă mut dintr-o vârstă în alta sar calul dar uit să fac saltul trezindu-mă la gât cu balta COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE...