EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI



 
Muzeul figurilor de ceară chipuri împietrite  
Paşi de gheaţă şi foc Emoţia te împinge  
înapoi Cuvintele te întind pe foaia albă cu  
picăţele Eziţi să visezi poemul mai departe  
ori să-l trezeşti Nici tăcerile nu mai sunt ca  
altădată Prea mult sânge şi prea puţine  
stele Firmament uzat bun numai de fier  
vechi Vocea ţiganului negustor nu-ţi lasă  
memoria afectivă în pace Nu poţi să taci
la schimb N-ai nimic nici de vânzare nici
de pierdut  
 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

LIMBA ROMÂNĂ, PATRIA MEA