EREZIA COPILULUI CIBERNETIC

Viaţa-i gâtul unei lebede cântând doar sub

ghilotina visului Printre zăbrelele norilor luna

rămâne fotografia primului sărut Optimiştii nu 

mai încap în leagăn chiar de la prima oră Totuşi

scepticii îşi cioplesc în continuare cele mai 

fotogenice cruci Şi-n virtutea tuturor abisurilor 

condiţiei umane stelele se-aruncă din cer una

câte una Un singur mormânt îşi mai face

conştiincios cotidiana gimnastică de înviorare

Celelalte din pricina eternităţii sunt deja prea 

obeze Nepăsător îngerul atomic se joacă 

de-a v-aţi ascunselea cu singurătăţile noastre

cele mai intime derbedeul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ (II)