Frumuseţea ta mă-ncântă
când mă iau cu ea la trântă
şi chiar dacă nu se vede
sub noi iarba e mai verde
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu