duminică, 8 iunie 2014

EREZIA CA O MÂNĂ TĂIATĂ


Binecuvântaţi poezia şi iertaţi poetul
Copilul din flori al zăpezilor de altăda
tă Atunci crăpau pietrele de prea mul
tă linişte Iar fetele aveau frumuseţea
 de-o şchioapă Dimineaţa ca un nebun
chiuiam de fericire Doamne dă-mi 
înapoi biberonul fulgerului Acum cât
nu scriu Iar tăcerea nu face feţe-feţe ca
o fată mare 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE