EREZIA CA O MÂNĂ TĂIATĂ
Binecuvântaţi poezia şi iertaţi poetul
Copilul din flori al zăpezilor de altăda
tă Atunci crăpau pietrele de prea mul
tă linişte Iar fetele aveau frumuseţea
de-o şchioapă Dimineaţa ca un nebun
chiuiam de fericire Doamne dă-mi
înapoi biberonul fulgerului Acum cât
nu scriu Iar tăcerea nu face feţe-feţe ca
o fată mare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Comentarii
Trimiteți un comentariu