TEXTELE ZILEI
Iubiţii mei ce-aş putea să vă spun
de parcă sufletul meu ciob rătăcit ar fi
din amfora voastră ascunsă-n adâncuri de lacrimă
cuvintele mele cum pot să aline
mama care-şi îngroapă sub drapeluri cu stele
pe toţi cei cinci fii până la unul
pe când noi doar la simpla ştire
ne despicăm imaginare vene din care va curge
o fluidă vâscoasă auto-compătimire
disperaţi că n-am putut să ne cumpărăm acele cizme lacoste
ori n-am încăput după crăciun în acea jachetă de prada
de parcă sufletul meu ciob rătăcit ar fi
din amfora voastră ascunsă-n adâncuri de lacrimă
cuvintele mele cum pot să aline
mama care-şi îngroapă sub drapeluri cu stele
pe toţi cei cinci fii până la unul
pe când noi doar la simpla ştire
ne despicăm imaginare vene din care va curge
o fluidă vâscoasă auto-compătimire
disperaţi că n-am putut să ne cumpărăm acele cizme lacoste
ori n-am încăput după crăciun în acea jachetă de prada
eu nu mi-am pierdut fiul împuşcat de ruşi în '69 la Brăila
nici vânat de vietcong prin mlaştini
în păduri cu nume abia pronunţabile
ori expediat cu destinaţia unui front incert
nici vânat de vietcong prin mlaştini
în păduri cu nume abia pronunţabile
ori expediat cu destinaţia unui front incert
mâini mici
mâini plăpânde
mâini de dor
ascunse-n sânul amurgului
prindeţi răsăritul
în zori
tăcerea voastră
e cuvântul
cuprindeţi bolta
înstelată
semănaţi cu stele
tot pământul
izvorul nopţii să vă spele
şi luna
să vă mângâie
iar dragostea mea
voi
cuprindeţi-o-ntre ele
mâini plăpânde
mâini de dor
ascunse-n sânul amurgului
prindeţi răsăritul
în zori
tăcerea voastră
e cuvântul
cuprindeţi bolta
înstelată
semănaţi cu stele
tot pământul
izvorul nopţii să vă spele
şi luna
să vă mângâie
iar dragostea mea
voi
cuprindeţi-o-ntre ele
defilezi cu Chopin
printr-o altă viață
printr-o altă viață
lumea și-a tras draperiile
a stins trecutul
doarme fără să-și ceară
nimic în schimb
a stins trecutul
doarme fără să-și ceară
nimic în schimb
doar tu ai rămas santinelă
îți numeri pașii înapoi
goală prin tine
și pe străzi saturate
de numele meu
îți numeri pașii înapoi
goală prin tine
și pe străzi saturate
de numele meu
ar fi trebuit
iubito
să alerg mai încet
să înșel în vreun fel
eternitatea
dar n-a fost să fie
iubito
să alerg mai încet
să înșel în vreun fel
eternitatea
dar n-a fost să fie
aprinde-mă de câte ori vrei
și iartă-te de mine
și iartă-te de mine
Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri
din posteritate până ieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu