marți, 14 ianuarie 2014

Poem de-aprins focul amintirii de Costel Zăgan

Poem de-aprins focul amintirii de Costel Zăgan: Oriunde-ai fi /tăcere/spune-mi/cu buzele tale mute/că depărtarea e o iluzie/Că primăvara şi-a uitat schiurile acasă/Că de pe muntele acesta /spune-i tu numele/A fi sincer înseamnă a iubi viaţa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE