miercuri, 2 octombrie 2013

PARADISUL APARENŢELOR


Ce pofă am să fiu nemuritor
şi Doamne nu-s decât doar trist
hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor
şi n-am ce face şi exist

Şi Doamne nu-s decât doar trist
poet cu stele reci în oase
revendic ca pedeapsă că exist
iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase
hai moartea-mi strigă hai dă-i zor
ce-ţi trebuie femei frumoase
când naiba să te ia eşti muritor

O Doamne nu-s decât doar trist
îmi revendic steaua deci exist

Costel Zăgan,Cezeisme,2008

Disintegration of The Persistence of Memory
from one of our fans -Klaudia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE