vineri, 18 octombrie 2013

ABISUL VERII DE ALTĂDATĂ

Câte-o frunză câte-o frunză

spală toamna cea ascunsă
şi o lacrimă doar o lacrimă
duios toamna clatină



Costel Zăgan , AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE