marți, 22 octombrie 2013

EREZIA LIMITEI ZERO

După ce vorbesc cu aproapele meu
Oare de ce mă spăl pe mâini ca Pilat
din Pont Doamne mai am atâtea taine
în comun cu dragostea Iar când visez 
se înalţă nori de lacrimi de pe buzele 
mele adormite Totuşi singur ei bine 
singur n-am să fiu niciodată
Nici măcar în mormântul numelui meu
şi-al tatălui şi-al fiului şi cam atât

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE