ŞI LUNA-I DE DIAMANT

Ating cerul cu călcâiul

îngerii mă iau la goană

luna-mi bate-n talpă cuiul

însă steaua-i vai o rană

 

Îngerii mă iau la goană

fug de lume-n altă lume

parcă fug vai de pomană

ajung la un cap de nume

 

Fug de lume-n altă lume

luna-mi bate-n talpă cuiul

când din suflet ies doar spume

şi-ating cerul cu călcâiul

 

  Îngerii mă iau la goană

gratuit cu altă rană 

 

 Costel Zăgan , Cezeisme II

DIRECTIVĂ

Citiţi dacă puteţi

lua-v-ar naiba de analfabeţi

Costel Zăgan, Distihuri rebele

NENEA IANCU REDIVIVUS

N-am
dreptate

Un procuror
un avocat
un judecător

Şi
bineînţeles
un poliţai

Pun
la cale

Justiţia nereperată
a
poporului român

Şi
cum
spuneam

Adevărul trece
minciunile
rămân

Costel Zăgan , Poeme infracţionale

DE ISTORIE-S BOLNAV

Dumnezeu se mută azi la ţară

raiul cred că-i un spital

gata-i orice clipă să mă doară

dacă n-am alături cerul din Ardeal

Raiul cred că-i un spital

peticită-i soarta vai cu răni

hai să tragem moartea lângă mal

şi să trecem peste alte vămi

Peticită-i soarta doar cu răni

gata-i orice clipă să mă doară

hai istorie mai dă-mi

Dumnezeu se mută azi la ţară

Raiul cred că-i un spital

iar viaţa un salt mortal

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ROMÂNULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Măi al dracului român Cică a ras

iarna da` numai în locurile mai 

dosnice Ca şi cum obrazul politicii

ar fi altceva De pildă dimineaţa cum

ai deschis ochii Dai nas în nas cu 

respectivul organ Mai mare ruşinea

Dai să te fereşti la stânga la dreapta

El nu şi nu NUMAI PI CENTRU Aşa

s-a obişnuit aşa moare zău Şi-atunci

vă-ntreb ca prostu` Oare n-ar fi mai

bine să facem un om de zăpadă Să

vedem el ce orientare politică are

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează găndul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME ,2008

MARTORUL ŞPERACLU

Poezia fiind infracţiune
nufărul se vinde pe noroi
totuşi hai tăcere spune
care-i diferenţa dintre noi

Nufărul sau contul în noroi
o fecioară frumuseţe beată
schimbă-ţi hainele pe-un rând de ploi
şi-altă faţă lumii îţi arată

Frumuseţe o fecioară beată
haide spune tu tăcere spune
cine-mi este mamă când cuvântu-i tată
poezie o tu rugăciune

Nufăr cu altarul în noroi
doar tăcerea face diferenţa
restul facem noi

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

NEVOIA ROMÂNIEI DE GEAMURI SPARTE

Hai că doar vă-nţep puţin

boieri dumneavoastră

ca să fie cer senin

aş deschide o fereastră

Chiar prin coasta dumneavoastră

nu vă place pe pământ

poftiţi sus pe bolta-albastră

cât aţi spune un cuvânt

V-am săltat de la pământ

cerul fi-va mai senin

dacă fluturaţi în vânt

înţepaţi totuşi puţin

Hai urcaţi şi dumneavoastră

ţeapa-i pasăre măiastră

Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI (ANTOLOGIE),decembrie 2012

HORA UNIRII DE UNUL SINGUR

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
şi de-atunci limba română
plânge şi eu n-o ascult

Am cântat nu prea demult
hei deşteaptă-te române
iarba rea însă n-am smuls
doar neghina îmi rămâne

Hei deşteaptă-te române
căci din nou limba română
în cuvinte mici apune
hai să dăm mână cu mână

Să cântăm de nu-i prea mult
taci şi tu că eu te-ascult

Costel Zăgan , Poeme infracţionale,1995

ÎNTR-O CĂPIŢĂ DE STELE

Dragostea de astă vară

mă ascunde iar pe-afară

Costel Zăgan, Distihuri rebele

PE BOLTA ALBASTRĂ

Ca să nu fiu singur desenez o fereastră

Costel Zăgan, Universuri paralele

FABULĂ

Spune-mi Doamne ce fur

sustrage liniştea din jur

Costel Zăgan, Distihuri rebele

FRUMOASA ŞI BESTIA (RETRO)

Eram doar un bici
cu nervii în vânt
ea nu era de-aici
pe cuvânt

Cu părul plângând
era prea frumoasă
numai în gând

o mai văd pe-acasă

Era prea frumoasă
nu nu era de-aici
ea doar mătasă
eu doar arici

 Costel Zăgan, Ode gingaşe

RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE

Ei bine

Cui îi pasă
că
jumătate
de
veac

M-am chinuit

Să
nu mă
sinucid

Că

Poezia mi-a şters
lacrimile

Seară de seară

Cu
sufletu-i
de
fecioară 

Costel Zăgan,  POEME INFRACŢIONALE

AM RUPT GURA TĂCERII

Cu
răsuflarea
tăiată

De
ghilotina
înserării

Aştept

Luna
seducător
mijloc
de
locomoţie
al
insomniei

Costel Zăgan , Poeme infracţionale

DOINĂ DUSĂ PE JUMĂTATE

O fir-ai tu să fii muiere
fulger născut în fagure de miere

Sărutu-i poate ultim strop
rămas din celălalt potop

Pe buza care plânge-a sete
la mănăstire pe-un perete

Ţipă tăcerea unei fete
în jur cu-atâta frumuseţe

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

PARADISUL APARENŢELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor

şi Doamne nu-s decât doar trist

hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor

şi n-am ce face şi exist

Şi Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci în oase

revendic ca pedeapsă că exist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ţi trebuie femei frumoase

când naiba să te ia eşti muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic steaua deci exist 

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

MITOLOGIA GRÂULUI

Ţăranii apar pe câmp ca o ploaie

sufletul lor polenizează pământul

când bobul de grâu e ultima văpaie

unde-şi păstrează lumina avântul

Plivind timpul cu palme de leac

veşnicii adună rază lângă rază

ţăranii-s şi munţii în acest veac

când lanul de grâu iar luminează

Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, decembrie 2012

LABIRINT DE PROBĂ

Cu

moartea

nu ieşi

din

destin

Decât

foarte

puţin

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

NEGRU PE ALB-REVISTA

http://en.calameo.com/read/000734488bdff0cd5a2ec

LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT

Copilărie cu fiecare lacrimă

mă-ndepărtezi  însă rămâi

centrul intangibil al universului

merg de parcă aş lua calea lactee

în primire survolez moartea în 

orice clipă de la înălţimea inimii

oriunde-aş privi Dumnezeu există

iar atunci când închid ochii nefiinţa 

dispare şi sufletul aterizează
precum roua
pe-un petic te iarbă
dincolo de capătul infinit

al nopţii

Costel Zăgan, Elegii de trezit copilăria

DESPRE AZI SAU EREZIA TĂCERII

Picătura chinezească a tăcerii Sufletul
perforat ca o sită disperată de ţărancă
Clipă de clipă Din loc în loc simt lu-
mea Pustiul oaza creştinului Dumnezeu
întinzându-se cât îi permite credinţa
noastră Restul sună ocupat De fericire
de gloata nebună de copii Hei ce mai
pot face cu jucăria asta cu ea cu dra

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

DISTIHUL MÂNTUIRII

O Doamne numai de melancolie
Eminescu ar putea salvat să fie

Costel Zăgan, Distihuri rebele

EREZIA CLARULUI DE LUNĂ

Vreau să-mi ating sufletul Şi

singurătatea nu mă ajută deloc

E noapte şi cum se spune prin 

anumite ceruri Luna seamănă 

din ce în ce mai mult c-un club

Un CLUB AL SOMNAMBULILOR

Intrarea-i ca de-obicei prin spate

Să văd însă ce părere are îngerul

de serviciu Intru în visul ăsta  sau îl

aştept pe următorul Mă rog o iluzie

în plus nu mai contează

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

TAXA PE DUMNEZEU

  Ne-au trântit în faţă pardon adevărul
să nu respiraţi căci se-abureşte cerul

Costel Zăgan, Distihuri rebele

EREZIA DE-A FI ULTIMUL OM

Copiii sunt poate ochii prin care

Dumnezeu cercetează lumea Co

rinteni 13 cu 13 Nu înaintaţi totuşi

Nu-i interzis viitorul nu-i ultima fundă

tură a condiţiei umane Hei Homo 

Sapiens mă auzi La stânga-mprejur

e un ordin Sigur că-mi amintesc 

Potopul a fost însă o invitaţie

NU UITA ADAME 

eu sunt dumnezeul tău

cel de toate zilele

Nu doar o prăpastie cicălitoare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

POEZIA ZILEI

Centrul De Excelenta in Promovarea Creativitatii Romanesti - Dublin a distribuit o cronologie.

Poezia zilei - recomandare Costel Zăgan

IARNĂ-N DOI

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

https://www.facebook.com/costel.zagan1?fref=ts

Costel Zăgan

IARNĂ-N DOI

Hai să ne jucăm de-a iarna

să ne îmbrăcăm în fulgi

Dumnezeu Însuşi cu goarna

semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi

tu femeie de zăpadă

să-ţi sparg sânii ca pe nuci

îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă

Dumnezeu iarăşi cu goarna

viscoleşte o baladă

hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi

din carne ninsori să-mi smulgi

Costel Zăgan, CEZEISME II

RAMBURS POSTUM

Erezia de-a fi poet

se plăteşte discret

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DOINA CA INTRODUCERE

O Măria Ta hai încă oleacă

scoate Moldova din teacă

Costel Zăgan, Distihuri rebele 

EREZIA IERNII CA DATORIE

Şi liniştea Ultimele lingouri de aur
pe care le mai aveam cu acte în regu-
lă Mi-a ridicat-o ninsoarea Cel mai
tandru executor judecătoresc al mome-
tului Doamne iar ai schimbat culoarea
politică a cerului Trec norii ca niş-
te cecuri fără acoperire în zona Mol-
dovei Ninge eretic cu îngeri de joasă
înălţime Am băgat mîinile în buzunare
şi nici urmă de ger până la primăvară

  Costel Zăgan , Erezii de-o clipă

ADIO

Nihil sine Dio

Costel Zăgan, Universuri paralele

SFÂNTUL VASILE

Distribuie cele dintâi pile

Costel Zăgan, Universuri paralele

NICĂ N-A PLECAT

Căci

Nefericit
ca
anul acesta

Ca anul
trecut

Şi

Ca
de
când sunt

TATĂ

N-am fost
niciodată

Costel Zăgan, Ode gingaşe