Treceți la conținutul principal

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează
în trombă singurătatea marea singură
tate zeroul absolut 
Așteptat(ă) de toți
Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat
Suflet somnambul cărat cu trenul de
marfă al disperării Totuși cureaua de
transmisie a divinității
pe la
hopurile etice
își mai face simțită prezența
luminoasă
Cad din pat în pat
din
lac
în
puț
Brusc
din crăpăturile inexistenței
ies
la
suprafață
primii monștri ocazionali
marfă ieftină
promoțională
Picioare pline de noroi stelar
bâjbâiesc
după
ajutor
Cadavrul lui dumnezeu duhnește a nemurire
cale de-o poștă
Doamne
unde duce mâna mea dreaptă
Roua îmi fierbe pe buze
Soarele răsare
printre dinții
încleștați 
de
 ură

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II