LECTURI PERPENDICULARE

INFINIT LA PUTEREA A TREIA

Maria Oprea, Alex Oprea, Andreea Oprea, INFINITE, 2017

Motto:

”Călimara

Stinsă de un cub de gheață”

Avem în față o bijuterie cu patru fețe:

* Alex Oprea

* Maria Oprea

* Poeme într-un vers

* Andreea Oprea

Adică:

* 13 haiku-uri A.O.

* 22 Haiku-uri M.O.

* Grafică: 10 imagini

Și-am să încep cu o concluzie: românii sunt îndrăgostiți de Japonia, de poezia și cultura niponă.

De poezia ca bijuterie a sufletului.

Alex. Oprea scrie un haiku viril, plin de forță și iubire; chiar și amintirea înghețând precis și masculin:

* vânt rece în câmp-

sub ochii copilului

iepure inert

* miros de sânge-

ieșite prin zăpadă

rădăcinile

* în palma căuș

buburuza fremătând

urma de inel

Maria Oprea iubește, în schimb, liniștea haiku:

* viitorul meu-

țărâitul de greier

pe la o tâmplă

Dragostea îi aprinde simțurile cu poeme într-un vers.

* fără margine-

liniștea de pe buze

cu ninsorile

Poezia o simțim fizic:

iarba cosită-

în adâncul fântânii

unduie luna

Plin de frumusețe, sufletul se revarsă:

* sărut în noapte-

rezemate de un stâlp

bicicletele

Melancolia este, firește, și prietena Mariei Oprea:

* rugul din flăcări-

dincolo de oglindă

lebăda neagră

Mi-a plăcut și grafica semnată de Andreea Oprea, deși o mână încercă zadarnic să oprească tăcerea dintre două haiku-uri, poezia învinge: infinit de frumoasă.

Costel Zăgan