Plouă un tractor
trage
brazdă după brazdă
între copilărie
şi
mileniul
următor
Noaptea
tata îşi azvârle
cămaşa asudată
de muncă
pe
secera lunii
Până-n zori
la
focul stelelor
o
usucă
hunii
Pământul
se uită-n
sus
Cum
soarele
îmi arde
unul
câte
unul
Toate
cuvintele
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu