Eminescu îmi e fiu
cred că mi-e bunic
curând prea târziu
nu schimbă nimic
Cred că mi-e bunic
îndulcesc tristeţea
din ce în ce mai mic
versul e frumuseţea
Îndulceşte tristeţea
curând prea târziu
tinereţea bătrâneţea
Eminescu îmi e fiu
Steaua scârţie un pic
cine totuşi mi-e bunic
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu