vineri, 8 iunie 2018

FULGERUL POEZIEI

Poezia nu te-adoarme
poezia pare-un fulger
dorm în patul unei arme
dacă trage scriu şi sânger

Poezia este-un fulger
foaia albă-i Dumnezeu
şi condeiul pare înger
sângele Doamne sunt eu

Foaia albă-i Dumnezeu
dorm în patul unei arme
şi oricât mi-ar fi de greu
poezia nu m-adoarme

Poezia pare-un fulger
scriu iubito dacă sânger

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE