EREZIA DETAŞĂRII

Ninge cu flori peste iarna sufletelor

noastre Gerul frumuseţii pune lumea

în rama cuvintelor Tăcerea ne leagă

mâinile la spate Deschidem gura ca

florile revărsând în jurul nostru pică

turi de infinit Suferinţa rupe bucăţi

din bătăile inimii Dumnezeu bate în

uşa cuvintelor Unde am plecat iar de

acasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II