luni, 25 iunie 2018

EREZIA BANALULUI COTIDIAN

Vrei - nu vrei
te scalzi în cloaca banalităţii
Şi ce-i săraci
cu duhul sau nu
Şi-au îngrădit sărăcia
de frica bogaţilor
Totuşi
sărăcia-i molipsitoare
(ca orice obicei românesc)
Şi
te pre-lucrează pe faţă
Cu cât o iubeşti
mai puţin
cu atât e mai insistentă

Perseverenţa-i numele ei
de fată
Şi 
toţi
o violează
non-stop

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE