miercuri, 13 decembrie 2017

STEAUA BUNEI SPERANȚE

Se aud însă prin sate
colinde-nlăcrimate
Doamne până mâine
 o stea ne mai rămâne

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE