Se aud însă prin sate
colinde-nlăcrimate
Doamne până mâine
o stea ne mai rămâne
Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu