Despre iarnă și alte versuri scriu cu cerul
pe genunchi Și lucrurile devin brusc mai
clare și mai îndepărtate Amintirea circulă
între noi cu viteza dorului Dragoste
Dumnezeul meu
de la miezul nopții
și-al vieții
Scriu și fulgii mă acoperă
pagină după pagină
Stiloul sfârâie în mâna mea dreaptă
Cerneala îmi clocotește în vene
Poezie
bine-ai venit
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu