EREZIE CU NOAPTEA-N CAP

Despre iarnă și alte versuri  scriu cu cerul

pe genunchi Și lucrurile devin brusc mai

clare și mai îndepărtate Amintirea circulă

între noi cu viteza dorului Dragoste 

Dumnezeul meu

de la miezul nopții

și-al vieții

Scriu și fulgii mă acoperă

pagină după pagină

Stiloul sfârâie în mâna mea dreaptă

Cerneala îmi clocotește în vene

Poezie

bine-ai venit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II