Contaminat de poezie
Doamne nu mai am scăpare
totul e vers fir-ar să fie
și dacă scriu totul mă doare
Doamne nu mai am scăpare
trăiesc de epitete agățat
metafora-n cerneală moare
și plâng și eu vai ce bărbat
Trăiesc de epitete agățat
chiar totu-i vers fir-ar să fie
desculț prin iarba de asfalt
contaminat de poezie
Doamne nu mai am scăpare
cuvânt din cap până-n picioare
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu