Revelaţie

CRĂCIUN

O clipă, omul este egalul lui Dumnezeu.

Costel Zăgan

FOTOINVENTEMUL DUMINICAL

Gabriel Dîrmon

Şi această clipă-i, deja, amintire!
Costel Zăgan
Genial! Sărbători fericite!

DILEMĂ DE SĂRBĂTOARE

Și cum să nu fie Crăciunul fericit

când

a ajuns pe buzele tuturor?!

Costel Zăgan

COLIND

O clipă eterni

Costel Zăgan

RĂSTIGNIRE ÎN ALBASTRU

Scriu și cerul îmi traduce

rănile-n albastru

ieri fugit-am de pe cruce

azi pe cruce e un astru

Rănile-n albastru

printre rânduri pâlpâiesc

cine tace mai măiastru

tace omenesc

Printre rânduri pâlpâiesc

ieri fugit-am de pe cruce

într-un gest pur românesc

scriu și cerul îmi traduce

Rănile-n albastru

astru după astru

Costel Zăgan, CEZEISME II

VINDECARE PRIN COLIND

Viața n-are niciun leac

pe toți moartea ne rezolvă

ne trezim din veac în veac

să trăim cică de probă

Pe toți moartea ne rezolvă
doar prostia nu-i calmant
țurțurii se bagă-n sobă
nopții ca să-i fii amant

Doar prostia nu-i calmant
ne trezim din veac în veac
drumul drept e spre neant
viața n-are niciun leac

Moartea vindecă de toate
noi o vindecăm pe moarte

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA SOARELUI PIERDUT

Poetul cunoaște iubind Cunoașterea

lui este dragostea Însă cea mai bună

prietenă este ura Ura-l ține-n viață

Ura-i arată drumul

De fapt ura este adevăratul drum

spre mâine

Nu plânge nimeni n-are nevoie de lacrimile tale

Sunt un produs rău vandabil Zâmbește Și mergi

mai departe

Mai departe de toți și de toate

Mergi spre tine

Coboară 

și

împinge soarele afară

Păstrează pentru tine doar noaptea

Ha-ha-ha

Ceilalți sunt raiul

Însă tu ești infernul

Arde-i pe toți

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MIRE LA DISPOZIȚIA DUMNEAVOASTRĂ

La umbra femeilor în floare

iar Doamne-am poposit

și amintirea rău mă doare

frumoasă rană de cuțit

Iar Doamne-am poposit

când zilele dau vai în pârg

versuri de la a la infinit

vor scoate soarele din târg

Dau zilele din nou în pârg

și amintirea rău mă doare

căci mă îndrăgostesc cu sârg

la umbra femeilor în floare

Iar Doamne-am poposit

mire dalb și înflorit

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE CU NOAPTEA-N CAP

Despre iarnă și alte versuri  scriu cu cerul

pe genunchi Și lucrurile devin brusc mai

clare și mai îndepărtate Amintirea circulă

între noi cu viteza dorului Dragoste 

Dumnezeul meu

de la miezul nopții

și-al vieții

Scriu și fulgii mă acoperă

pagină după pagină

Stiloul sfârâie în mâna mea dreaptă

Cerneala îmi clocotește în vene

Poezie

bine-ai venit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SINGURĂTATE

Însă iarăși ne rătăcim

între ridicol și sublim

Costel Zăgan, Distihuri rebele

CARATELE PROSTIEI

Prostiei nu-i place anonimatul Prostia

folosește orice inclusiv numele tău să

iasă în evidență Prostia nu este timidă

ca o fată mare pusă la dispoziția tuturor

Nu contează sexul ci evidența Prostiei

nu-i plac munții ci mulții Prostia foloseș

te orice mijloc să-și atingă scopul para

disul prostiei Căci proști ca anul acesta

ca anul trecut și ca de când sunt

Doamnă Prostie

n-am văzut 

niciodată

Costel Zăgan, EREZII DE-CLIPĂ II

HAIKU

Singurătate

mereu stelele umplu

golul dintre noi

Costel Zăgan

HABUN

Costel Zăgan
8 decembrie 2017, Botoșani , Casa Sindicatelor plină de români. Scena plină de iarnă. Tudor Gheorghe, concert simfonic cu fulgi în do major. Toți suntem copii numai ochi și urechi. Preambul Partea I Partea a II-a Partea a III-a Epilog. Printre aplauze personalizate, instrumentele muzicale cuminți cântă și tac. Nu știu să aplaude. Totuși uneori ning, mi se pare normal; însă nimeni , dar mă înțelegi absolut nimeni, nu se poate abține. Nici în sală nici pe scenă, toți sunt fericiți că-s români. Aplauzele nu se reportează.
Prin urmare, profitați și Dvs. Cititorii, și aplaudați citind. Am scris … punct Tudor Gheorghe.
menestrelul absolut
român sadea punct
prin urmare(!)

ARTĂ POETICĂ

În fiecare zi urc câte-un vers din Golgota

Costel Zăgan

STEAUA BUNEI SPERANȚE

Se aud însă prin sate

colinde-nlăcrimate

Doamne până mâine

 o stea ne mai rămâne

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

LERUI-LER

 Ninge cum ningea odată

lerui-ler cu flori de măr

viscolește înflorind o fată

din pământ și pân-la cer

Lerui-ler cu flori de măr

doar vioară parcă ninge

și-un troian într-adevăr

lasă-n urmă câte-un înger

Doar vioara parcă ninge

viscolește înflorind o fată

soarele un strop de sânge

ninge cum ningea odată

Lerui-ler cu flori de măr

o mână mă scoate-n cer

Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI (haiku)

iarna la orizont
toate frunzele culcat
pe loc repaus
Costel Zăgan

NINSORI PARALELE (COLIND)

Lerui-ler Eva o floare

și Adam raiul cel tare

lerui-ler ce dulce vină

  spre noi din cer să vină

Lerui-ler din mormânt

o să izbucnească-n cânt

lerui-ler ninge-o vioară

amintirile o să ne doară

Lerui-ler doar la pian

ninge-un înger simultan

lerui-ler dragostea mea

vrea să ningă și nu prea

Taman când mă fac și eu

c-o să ning spre Dumnezeu

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

SANIA DE CUVINTE

Și zăpada dă în spic

se coc spicele de gheață

și nu pot să fac nimic

cu fulgi iarna mă răsfață

Se coc spicele de gheață

zboară sania în vers

se schimbă lumea la față

soarele răsare șters

Zboară sania din vers

dar nu pot să fac nimic

ies c-un fulg din Univers

când zăpada dă în spic

Se coc spicele de gheață

un poem iarna mă-nvață

Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI

Punct Tudor Gheorghe

menestrelul absolut

român sadea punct

Costel Zăgan

EREZIE MUTĂ

Suferința îmi cunoaște

toate

literele trupului

Și 

le silabisește

încă din zori

Când

rănile încep

să lumineze

cerul

Și nu pot

să mă ascund

nicăieri

Singurătatea

este

casa mea

Numai

prietenii mei

sunt

invizibili

Deși

soarta mea

lucrează sub acoperire

Mereu

mă-mpiedic

de Tine

Doamne

Însă 

dragoste

dacă

nu te-aș fi găsit

Nu

te-aș mai căuta

niciodată

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ȚĂRANUL BATE COASA

MĂMĂLIGA CU NEUTRONI

Fuguţa
explodează mămăliguţa

Striga
mătuşa Zenovia
am armat bozia
Moşul cu pastaia
începe bataia
Fluierul de soc
trage foc cu foc
Veţi muri de inaniţie
toţi
din conducere

Costel Zăgan, ŢĂRANUL BATE COASA

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

MINICOLIND

Lerui-ler de unde vin

adevărul nu-i în vin

lerui-ler unde mă duc

scutur frunzele de nuc

Lerui-ler ce mi-ați făcut

codrul Doamne e recrut

bate frunza de-i alarmă
lerui-ler cerul ne sfarmă

Lerui-ler frumoasa mea
o să-ți prind în păr o stea
scuturi cerul c-o ninsoare
eu c-un viscol dau în floare

Lerui-ler pe gânduri cad
rămurica mea de brad

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

ȘI VICEVERSA

Gura de rai tace-n română

și toată lumea înțelege

tăcerea ei ce vrea să spună

aici tăcerea-i fărdelege

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

IDENTITATE LIRICĂ

Contaminat de poezie

Doamne nu mai am scăpare

totul e vers fir-ar să fie

și dacă scriu totul mă doare

Doamne nu mai am scăpare

trăiesc de epitete agățat

metafora-n cerneală moare

și plâng și eu vai ce bărbat

Trăiesc de epitete agățat

chiar totu-i vers fir-ar să fie

desculț prin iarba de asfalt

contaminat de poezie

Doamne nu mai am scăpare

cuvânt din cap până-n picioare

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate

scrie versuri dezbrăcate

Scârța sus și scârța jos

scrie îngeri pe de rost

Dumnezeu iată se duce 

oriunde dar nu pe cruce

Omul se cam dă de-dura

ca să nu-și răcească gura

Atlantida Doamne nu-i

cu valurile toate-n cui

Nu se mișcă nu se poate

numai cerul stă pe coate

Doamne paradis hazliu

iar Adam cântă a pustiu

Ce dansează Eva tango

n-are moartea încotro 

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ROMÂN DE OCAZIE

Nu-s românul tău amice

viața mea nu-ți aparține

la stomac greu o să-ți pice

dacă mă halești pe mine

Viața mea nu-ți aparține

patriei îi scrii din mers

de nimic nu ai rușine

cu toate la cur te-ai șters

Patriei îi scrii din mers

la stomac greu o să-ți pice

când voi scrie și-acest vers

nu-s românul tău amice

Viața mea nu-ți aparține

nici c-o mie de buline

Costel Zăgan, CEZEISME II

FOCUL DIN PRIVIRE

Lângă tine focul tace

printre stele-aș patina

îngerii mă lasă-n pace

dă în clocot lacrima

Printre stele-aș patina

slalom printre comete

n-o fi oare dragostea

beau din ochii unei fete

Slalom printre comete

îngerii mă lasă-n pace

iubire de dor mi-e sete

lângă tine totul tace

Printre stele-aș patina

să ajung pe steaua ta

Costel Zăgan, CEZEISME II

Vasul comunicant al tăcerii de Costel Zăgan

Vasul comunicant al tăcerii de Costel Zăgan: Despre/cum/poate/fi/tradusă/O/pată/visătoare/de/sânge/Este/vorba/în/acest/poem/Pe/care/tocmai/mi-l/transplantează/tăcerea

CLEPSIDRA CU ÎNGERI

Condamnat să fiu român

Doamne n-am să fac recurs

și în moarte tot așa rămân

nu vreau blana cea de urs

Doamne n-am să fac recurs

condamnat vorbesc româna

din destin cât am parcurs

restului nu-i fac cu mâna

Condamnat vorbesc româna

n-am să mor să fiu român
veșnic poezia mi-e stăpâna

un poet nu poate fi stăpân

În clepsidră îngerul e-n curs

dacă nu-ți mai fac  recurs

Costel Zăgan

SENTINȚĂ DEFINITIVĂ

Și-atunci, i-am condamnat pe toți la Limba Română!

Costel Zăgan, Inventeme

ROMÂNIA

Îmi sărbătoresc rănile scriind

Costel Zăgan

RUGA POETULUI

Mi-e credința la amiază

Doamne binecuvântează

arde sufletu-n cuvânt

templul meu și drag și sfânt

Cred și munții chiar se mișcă

fără vânt ca o morișcă

marea tace valul cântă

Doamne ce-armonie sfântă

Prin păduri lupii se-adună

tăcerea urlă la lună

căprioare piatra crapă

seceta ar vrea doar

apă

Miez de noapte la amiază

Dumnezeu îngenunchează

Costel Zăgan