duminică, 12 noiembrie 2017

ODĂ UNOR ORGANE PROVERBIALE

  Cu nasul dezacordat
  umblu iar prin sat

Doar urechile pe-afară
 mă caută de primăvară

Însă dacă n-am obraz
poți să dau și de necaz

Când lumea va spune
că picioarele-s nebune


Dacă mâna dă paharul
să-mi înec amarul
Costel Zăgan, Ode gingaşe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE