joi, 16 noiembrie 2017

ANOTIMP ÎMBUJORAT

Sânii tăi ca două mere
amintesc de primăvară
și de frunza care piere
dacă nu-nverzește iară

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE