marți, 14 noiembrie 2017

ANTITĂCERE

Melancolia
îmi cronometrează
bucuriile
cu lacrimi

Și ce frumoasă-i
tristețea
de pe
buzele tale
dragoste

Tac
de la
pat
și 
până la masă

și
retur

cu
viteza copilăriei

Între timp
mor
altceva
nu știu
fac

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE