sâmbătă, 18 martie 2017

SPIONUL POEZIEI

Doamne
cum
arde 
o
privighetoare

Până 
la
primul
cântec

Și
numai poetul
bănuiește

C-ar fi
inima primăverii
a
primăverii
din

Pieptul
precum
o
cușcă în flăcări

Tandră poezie
sub
acoperirea
luminii

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE