luni, 27 martie 2017

BATE STEAUA INIMA

Trupul tău de fată mare
mă topește din picioare
gustul tău ca de gutuie
gura-mi lasă amăruie

Și buricul tău cel dulce
duminica-i la răscruce
viața doar o sărbătoare
suflețelul rău mă doare

Mă-nvârtesc ca titirezul
te iubesc acesta-i crezul
dragoste nimica n-am
luna-mi bate doar în geam

Uneori însă și steaua
mai bate totuși beleaua

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE