luni, 27 martie 2017

BATE STEAUA INIMA

Trupul tău de fată mare
mă topește din picioare
gustul tău ca de gutuie
gura-mi lasă amăruie

Și buricul tău cel dulce
duminica-i la răscruce
viața doar o sărbătoare
suflețelul rău mă doare

Mă-nvârtesc ca titirezul
te iubesc acesta-i crezul
dragoste nimica n-am
luna-mi bate doar în geam

Uneori însă și steaua
mai bate totuși beleaua

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOEMI BOMHER, HIPER-PREFAȚĂ LA CEZEISME, 2008

 *** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...