joi, 9 martie 2017

SATIRĂ DUHULUI ZĂU

Văpaia curge doar din cer
poetul arde vâlvătaie
fulger mă nasc și tunet pier
lumina-n două lumea taie

Poetul arde vâlvătaie
apocalipsă de cuvinte
tăcerile ies la bătaie
surâd pe sus morminte 

Apocalipsă de cuvinte
fulger născut și tunet pier
și dacă îmi aduc-aminte
văpaia curge iar din cer

Poetul scrie vâlvătaie
pe câmpul nopții de bătaie

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE