luni, 13 martie 2017

Melancolie pe cont propriu de Costel Zăgan

Melancolie pe cont propriu de Costel Zăgan: Crengile nu mai sunt calme/copacii trag în noi cu flori/iar mugurii focuri de arme/ne urmăresc cu primii zori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE