luni, 13 martie 2017

EREZIA FRICII

Suntem copiii fricii mama noastră
comunistă Iubitoare ca orice ma
mă ne-a urmărit până-n inima a
cestui capitalism ieșit din țâțâni 
Și oricât am fi de curajoși nu putem 
învinge trecutul Pentru că trecutul
nu mai există Numai prezentul ne
aparține Prezentul și dragostea
imbatabila noastră armă
Atențiune atențiune
stele în picaj
Salt
î
n
a
i
n
t
e

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE