TRIUNGHIUL TĂCERII

Vai Nichita vai Nichita

poezia doar cumplita

mi-arde limba ca pirita

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

NUMAI POETUL ARE-N GURĂ

Tăcere pentru minte inimă și literatură

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA CA O BICIUȘCĂ ÎNGEREASCĂ

Iubirea să strălucească precum o mie

de sori în prima dimineață a Universu

lui Iubește însă nu uita nici de vorba

lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre

zească nu doar simțurile Să iubeasscă

numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu

ucideți poemul de dragoste pe care nu

l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca

un clopot înnebunit de soare Ca un fir de

plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa

aflat-am cât de adâncă-i noaptea

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VIRTUTEA HAIKU

***
Deșertăciune
o cuvânt nemuritor
surdomut vorbesc

 ***

Privighetoarea 

ne fură neliniștea

 greierului nu

 ***
Poesis mă lași
Haiku Japonia stop
tupeistule

***
Dincolo de nu
curg Doamne din stea în stea
cerul este malul
 
***
Un curriculum
Gagamiță călător
de la est la vest

***
Cațavencule
frate al meu de azi și
dintotdeauna

 ***
Să putem zbura
doar de mătase dă-ne
o primăvară

 ***
În România
politica-i de doi lei
restu-i răcnetul

***
Lumea-i doar atât
o scrisoare pierdută
chiar de Dumnezeu

***
Înger lacrima
Dumnezeu e peste tot
suferința-i om

 ***
Cerul iubește
însă copilăria
încotro-i Doamne

 ***
România O
scrisoare pierdută de
Caragiale

 ***
Sug zi și noapte
sângele poporului
vampiri politici

 ***
Școlar profesor
o școală pentru părinți
înger de pază

 ***
Tac iar a venit
primăvara florile
îmi sparg tăcerea

***
Soare în apus

mărțișorul cerului

albul nesfârșit

Costel Zăgan

PRIVIGHETOAREA DIN PIEPT

Și cântecul ei suav și drept

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

VERDICT

Adevărul n-are

nicio culoare

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PERICOL DE ÎNĂLȚARE

Nu

evitați
excesul

În

dragoste

în

bucurie

și-n 

iertare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CECUL ÎN ALB AL NINSORII

Ninge tandru la Moldova

ninge eminescian

fulgii îngână și ei slova

cad în versuri an de an

Ninge eminescian

cu luceferi și cu zurgălăi

fericit ca orice pământean

cerul are ochii tăi

Cu luceferi și cu zurgălăi

fulgii îngână și ei slova

stele cresc pe munți și văi

ninge tandru la Moldova

Ninge eminescian

adun(i) țurțuri ban cu ban

Costel Zăgan, CEZEISME II

BATE STEAUA INIMA

Trupul tău de fată mare

mă topește din picioare

gustul tău ca de gutuie

gura-mi lasă amăruie

Și buricul tău cel dulce

duminica-i la răscruce

viața doar o sărbătoare

suflețelul rău mă doare

Mă-nvârtesc ca titirezul

te iubesc acesta-i crezul

dragoste nimica n-am

luna-mi bate doar în geam

Uneori însă și steaua

mai bate totuși beleaua

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINA SĂPTĂMÂNII

CA LA PIAŢĂ


Din caratele prostiei
trăiesc domnilor o mie
şi-altă mie o susţine
pe meleagurile române

Ei se fac zău că nu văd
cum duc ţara la prăpăd
ziua în amiaza mare
trec ţara peste hotare


Bogatul ce pui de drac
fură doar de la sărac
n-are nici măcar o pâine
îl fură de azi pe mâine

Cinstit vai nevoie mare
este doar cine nu are
şi cică nu mai munceşte
c-are balta încă peşte

Şi-i păcat ca să rămână
doar cu râma vai în mână
şi-atunci pescuieşte iar
ţara-i baltă şi bazar


Costel Zăgan,DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

VIRTUTEA HAIKU

Privighetoarea 

ne fură neliniștea

 greierului nu

Costel Zăgan

EPIGRAMĂ DE PE APA SÂMBETEI

Și-acum dragă tovarășe zi-ne

de mai lucrează cineva în uzine

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SINTAXĂ SEXY

Gramatica-i un bordel

se descurcă cine poate

când se culcă el cu el

ea imprimă predicate

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

DIVINĂ LOCAȚIE

Ziua noaptea o îngână

eu pe Cel de Sus îngân

firmament Limba Română

piedestal popor român

Eu pe cel de jos îngân

norii patul meu îngână

pe la mijloc să rămân

de tăcere viața-i plină

Noaptea ziua o îngână

firmament popor român

patria-i Limbă Română

eu pe Dumnezeu îngân

Soarta viața mea îngână
iar eu tac doar în română

Costel Zăgan, CEZEISME II

EN GROS

Cu roaba la cumpărături

totuși ai grijă să n-o furi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PRIMĂVARA CUVINTELOR

Stă să plouă poezia

poetul e înnourat

astăzi toată România

iese Doamne la arat

Poetul e înnourat

plugul are un brăzdar

vai de stele agățat

steaua cade în zadar

Plugul are un brăzdar

azi când toată România

e bolnavă de amar

stă să plouă poezia

Poezia ce păcat

Doamne-i un scuipat

Costel Zăgan, CEZEISME II

ARS POETICA LA RELANTI

Băgat în noapte

până în plăsele

iată-mă acasă

c-un pumn de stele

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

CUM SE POATE EVAPORA UN ÎNGER

Ay privighetoare zi-mi

foc îngeri și frăgezimi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Oricât de multe ai avea, fără Dumnezeu, nimic nu ai!

Costel Zăgan

FLUIERĂTURI ÎN CER

Doamne uitând de bune și de rele

a trecut și privighetoarea pe manele

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SPIONUL POEZIEI

Doamne

cum

arde 

o

privighetoare

Până 

la

primul

cântec

Și

numai poetul

bănuiește

C-ar fi

inima primăverii

a

primăverii

din

Pieptul

precum

o

cușcă în flăcări

Tandră poezie

sub

acoperirea

luminii

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PÂINEA ȘI SAREA POEZIEI

Printre scriitori nu ești singur niciodată

Ai toată omenirea sub ochi făcută ver

suri sau proză Nu contează important 

este sentimentul de solidaritate postumă

Ce-ai pierdut a ajuns deja operă de artă

Așa că nu-ți mai căuta nici copilăria nici

celelalte giumbușlucuri adiacente

E primăvară fă pași spre verde

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ELIBERARE

Soarele fir-ar să fie

iese din noapte

ca dintr-o pușcărie

Costel Zăgan,

ODE GINGAȘE

POST - MODERNIST

Trupul o fi măgarul tău

mintea de ce-i face voia

cine te aruncă-n hău

bunăstarea sau nevoia

Mintea cui îi face voia

te întrebi cine-i măgarul

grecii de ce-atacă Troia

unde le-o fi oare harul

Te întrebi cine-i măgarul

poate nu te aruncă-n hău

enervat i-arăți și parul 

trupul o fi măgarul tău

Mintea de ce-i face voia

pentru sex femei de soia

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA FRICII

Suntem copiii fricii mama noastră

comunistă Iubitoare ca orice ma

mă ne-a urmărit până-n inima a

cestui capitalism ieșit din țâțâni 

Și oricât am fi de curajoși nu putem 

învinge trecutul Pentru că trecutul

nu mai există Numai prezentul ne

aparține Prezentul și dragostea

imbatabila noastră armă

Atențiune atențiune

stele în picaj

Salt

î

n

a

i

n

t

e

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Melancolie pe cont propriu de Costel Zăgan

Melancolie pe cont propriu de Costel Zăgan: Crengile nu mai sunt calme/copacii trag în noi cu flori/iar mugurii focuri de arme/ne urmăresc cu primii zori

Doina de reabilitare sa ne treaca vai amarul - citate Poezie

Doina de reabilitare sa ne treaca vai amarul - citate Poezie

EREZIA LUI NOE

Plouă Bacovia se infiltrează în rănile

condiției umane Lacustră de interven

ție Fiecare strop de ploaie îmi înalță

sufletul Trupul plutește printre valuri

ca o arcă a tăcerii Tac de câte ori văd

un înger Și totuși doar poezia

mă poate

salva

Plouă din Bacovia

non-stop

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Costel Zăgan

Costel Zăgan: Tândală: Păcală, taică-tu ştie cât eşti de prost?/Păcală: Domnule, abia vă recunoaşte pe dumneavoastră!

MUTAȚII ISTORICE

Ștefan Vodă se înalță

cerul Doamne îl despică

soarele este-n balanță

țara însă-i tot mai mică

Cerul Doamne o despică

moldovenii sunt ca iarba

de nimica nu li-i frică

își dau viața pe degeaba

Moldovenii sunt ca iarba

soarele este-n balanță

soarta-i însă vai taraba

Ștefan Vodă se înalță

Țara Doamne o despică

ștefan vodă și-a lui clică

Costel Zăgan, CEZEISME II

SATIRĂ DUHULUI ZĂU

Văpaia curge doar din cer

poetul arde vâlvătaie

fulger mă nasc și tunet pier

lumina-n două lumea taie

Poetul arde vâlvătaie

apocalipsă de cuvinte

tăcerile ies la bătaie
surâd pe sus morminte 

Apocalipsă de cuvinte

fulger născut și tunet pier

și dacă îmi aduc-aminte

văpaia curge iar din cer

Poetul scrie vâlvătaie

pe câmpul nopții de bătaie

Costel Zăgan, CEZEISME II

FEMEIE VERSUS BĂRBAT

De la regină pân-la țoapă

același drum pare că este

să scrii istoria-i pe apă

o nu mai e deloc poveste

Același drum pare că este

de unde vine și unde duce

ba este târfă-ntre neveste
și ca Hristos pusă pe cruce

De unde vine și unde duce

poate-i scrii istoria pe apă

și-amarul ei atât de dulce

de la regină pân-la țoapă

Același drum pare că este

când tragedie când poveste

Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMĂVARA ÎN CUVINTE

Citate „adânci”:

⦁ „Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă.” – Charles Dickens
⦁ „S-au îndrăgostit și merii.” – Costel Zăgan
⦁ „Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara!” – Pablo Neruda
⦁ „Primăvara este atunci când îți vine să fluieri chiar dacă ai pantofii plini cu apă.”– Doug Larson
⦁ „Chiar şi copacii în primăvară scriu poezii. Şi proştii cred că sunt flori.” – Donato Di Poce

EREZIA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT

Avem nevoie de Rex

de Bubico

de Marko

de Ham-Ham

șamd

și etc

Celui mai bun și inteligent prieten

al omului

reverență

Cineva trebuie să-l păzească

și pe om

Dezineresat

Să-l păzească de dușmani

și

mai ales

Să-l păzească de prieteni

Sunt prea mulți șobolani

pe

acestă

corabie a nebunilor

Ne pândește iar

ciuma politică

Lume-lume

Trezește-te

Cât mai ai

organe sănătoase 

și

apolitice

Că

nu se știe

niciodată

De unde

se împute

situația

Or

se știe foarte bine

Lume-lume-lume

indiferența ucide

(Indiferent

de

vârstă sex sau orientare socială)

Și

Arca lui Noe

a fost interzisă

prin

Ordonanță ONU

Iar

Singurul

în 

Care

mai puteam avea încredere

Plutește sus

tot mai sus

deasupra

acestui potop contemporan

Hei

opriți Apocalipsa

că

vreau

să 

urc

și

eu

ham-ham

hau-hau

miau-miau

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MELANCOLIA VIOLET

Cireșii înfloriți

în

ianuarie

Încearcă

o

fenomenologie

a

poemului

pierdut

Doare

însă

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

DEȘTEPTAREA POETULUI ROMÂN

Ești român și te tratezi

România este-o boală

păi acesta-i al tău crez

o iubești dacă se scoală

România este-o boală

doctori pentru țară nu-s

asta v-a-nvățat la școală

ca să-i luați pe toți pe sus

Doctori pentru țară nu-s

păi acesta-i al tău crez

multe întrebări ți-ai pus

ești român și te tratezi

România este-o boală

domnilor însă mortală

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE DE MARTIE

Dragoste versus poezie nimic altceva Iarna

dezgheață ultimele nopți de dragoste Fulgu

iește cu metafore și epitete de plumb Ninge

cu stele incolore În vremea asta cântecul tă

cerii este murmurat de toți îndrăgostiții lumii

De îndrăgostiți și de poeți

Iubito eu te îngân

din cap până-n 

picioare

Lumina

mă

încurcă

(Zău ce iarbă criminală)

Costel Zăgan, (EREZII DE-O CLIPĂ II)