marți, 20 decembrie 2016

ALBATROSUL, de CHARLES BAUDELAIRE

Cum se mai distrează marinarii?
Câteodată, doar c-un albatros-
Când, mai răi decât tâlharii,
Cu el joacă lapte-gros!

Rege sus, pe punte-i sclav,
Cel cu cerul sub aripă!
Are-n schimb acest nărav:
Joc să-și bată, iar, de clipă!

Cel înaripat este fără vlagă-
Și-a rămas numai c-o pipă!
I-au dat hoții măreția-ntreagă,
Și-un picior doar și-o aripă!

Căci poetul este prinț celest:
Peste toți și toate zboară!
Orizontu-l are doar ca rest-
Ușor ca piatra cea de moară!

Charles Baudelaire, Florile răului, 1856, traducere imaginară de Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...