miercuri, 21 decembrie 2016

NOI POETUL

Ies cu neuronii la bătaie
să nu pierd nicio secundă
dacă firea mi se-ndoaie
îmi schimb firea în colindă

Și nu pierd nicio secundă
sentimentul se răscoală
viața moartea care undă
mă lasă cu mâna goală

Sentimentul se răscoală
dacă firea mi se-ndoaie
merg napoi pe verticală
cu toți neuronii la bătaie

Să nu pierd nicio secundă
aleg visul altă rundă

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE