Dumnezeu angoasat de singurătate
Irealitatea suflă-n cuvinte
ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece
printre noi ca un fulger globular
Poezia adună zadarnic cenușa
Ce-i pierdut
pierdut
rămâne
Costel Zăgan, CEZEISME II
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
***
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român... -
Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu