Dumnezeu angoasat de singurătate
Irealitatea suflă-n cuvinte
ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece
printre noi ca un fulger globular
Poezia adună zadarnic cenușa
Ce-i pierdut
pierdut
rămâne
Costel Zăgan, CEZEISME II
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva... -
*** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu