Dumnezeu angoasat de singurătate
Irealitatea suflă-n cuvinte
ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece
printre noi ca un fulger globular
Poezia adună zadarnic cenușa
Ce-i pierdut
pierdut
rămâne
Costel Zăgan, CEZEISME II
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
(GOGYOHKA MEA)
viii spun mereu despre morți numai bine morții însă nu spun nimic dar tăcerea lor se-aude de la o poștă Costel Zăgan
-
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
-
.jpg)
COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu