joi, 15 decembrie 2016

COLINDA LUI NICĂ

Am lăsat umbra în tindă
și-n fereastră o colindă
lerui-ler cu flori de vânt
sfântă noapte pe pământ

Lerui-ler scântei de stea
așa-i Doamne dragostea
un copil vai și-o copilă
raiului îi plâng de milă

Inima ne dă lumină
adevăru-i sfântă vină
de la el începe lumea
dincolo nu este culmea

Lerui-ler să fim copii
și în anul zece mii

Costel Zăgan, CEZEISME II⻛

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE