Mult prea dulce și amară
doina plânge la vioară
eu îmi scriu vai foc cu foc
doina mea fără noroc
Și scriu verde de cerneală
cine-n zori oare mă scoală
să nu izbucnesc în plâns
scriu din zori până la prânz
Doamne oare ce-i cu mine
că mi-e rău dacă mi-e bine
dacă-n foc mă perpelesc
doar de dorul românesc
Lumea plânge că-i minune
ce-a văzut nu poate spune
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu