CE ANOTIMPURI, CE CASTELE
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:
Ce anotimpuri, ce castele!
Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i și tu: ma-mă!
De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!
Ce anotimpuri, ce castele!
Arthur Rimbaud, ULTIMELE VERSURI, traducere imaginară de Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu