SECETA LUI LABIȘ

Seceta a ucis orice boare de vânt

poetul s-a topit și-a intrat în pământ

cuvintele-au albit ca părul din barbă

și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă

Desculți aleargă copiii prin cer

cu gura uscată nimic nu mai cer

și mamele au pieptul uscat și bătut

de parcă nicicând vai n-au născut

Că miezul de foc al pământului poate

își mută iar iadul de noi mai aproape

înnebuniți cu toții duc mâna la gât

să umple găleata cu sânge atât

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE