Mintea mi-e, vai, cât o nucă:
Și-mi face părul măciucă!
Și m-aș rade, zău, pe cap
De prostie ca să scap!
Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu