vineri, 12 august 2016

FOTOHIPERBOLE BLITZ

Otilia
Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului
Şi-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană
(Iar
soarele
o-ntunecată
rană)
poezie de Costel Zăgan

Comentarii
Costel Zăgan
Scrie un comentariu...
Costel Zăgan a distribuit postarea publicată de Otilia.
8 minute
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • LIMBA ROMÂNĂ, PATRIA MEA
    Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român...
  • ULTIMUL EXPRES
     Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan