EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o

termină de zidit moartea Dacă între noi 

se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii

fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu

lui  Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om Şi

Dumnezeu se sinucide puţin

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru

Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II