sâmbătă, 25 iulie 2015

EREZIA IUBIRII STELARE

Tăcerea Voynich cutremură istoria
contemporană din rădăcini Mă uit
în oglindă Și-mi iau zborul spre ste
lele lumii interioare OZN-uri de bu
zunar rătăcesc printre poeme și tăceri
ocazionale Femei pe care numai le-am
visat înainte de naștere își etalează fru
musețea stelară Iubesc deci exist(ă)

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE