vineri, 10 iulie 2015

EREZIA ABSOLUTULUI DINTRE NOI

Îmbrăţişaţi îndrăgostiţii trăiesc cu viteza
întunericului Relativ la absolut marii sin
guratici visează dintr-o altă noapte para
lelă Unde luna-i mama înţelepciunii de la
orice distanţă Fiecare având în bagajul 
său nocturn propria stea polară În fond
contează numai firmamentul ce-l avem pe
cap de locuitor Şi nicidecum îngerii dintre 
cuvinte Aşa că v-am pupat dragii naibii
(in)amici

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE