vineri, 16 mai 2014

EREZIA ZBORULUI INTERIOR

Doamne când nu vreau să fiu singur
îngenunchez Rugăciunea-i cel mai bun
conducător de iubire Dintrodată cu tot
cerul de deasupra capului Lumea dis
pare în adăposturi În oglindă rămânând
numai inamicul public nr.1 Care pe care
Cu toate că ştiu ce urmează 
Cu picioarele nu pot zbura decât în genunchi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE