vineri, 2 mai 2014

POETUL INCURABIL

Sufletul tare-i bolnav
leacul însă e iubirea
viaţa-i pulbere şi praf
urc să-ncepă prăbuşirea

Leacul însă e iubirea
lumea toată e-n picaj
alta însă este ştirea
s-ar putea să n-am curaj

Lumea toată e-n picaj
viaţa-i pulbere şi praf
şi vă spun de la obraz
sufletul tare-i bolnav

Leacul însă e iubirea
dacă nu mă pierd cu firea

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE