vineri, 23 mai 2014

EREZIA TIMPULUI PIERDUT

Fericirea face bine numai celor ce
ştiu să cânte Cânţi şi mori Parcă râ
de lebăda pe lacul îngheţat În duet în
să lacul nu rezistă Perechi-perechi toţi
îşi iau zborul Cu toate că nu ştiu unde 
vor ateriza Folosesc paradisul pierdut 
drept rampă de lansare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE