vineri, 26 iulie 2013

SPOVEDANIE

Am tras cerul la rindea
fraţilor stea după stea
mai sărea câte-o scânteie
de pe coapsa de femeie

Ori se mai oprea în loc
un înger ca să-mi dea foc
sau vreo zgâtie de fată
cu aripa să mă bată

Ca să n-o admir un pic
de la stele la buric
în genunchi în osanale
mândro sub tălpile tale

Îţi mărturisesc ceva
să-ţi rup inima aş vrea

Costel Zăgan, CEZEISME 0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...