Poezia dă-o mai încet
oricum nimeni nu ascultă
cui îi pasă de-un poet
cu melancolie multă
Oricum nimeni nu ascultă
c-au înnebunit şi munţii
şi sub luna cea ocultă
înroşesc marginea frunţii
Au înnebunit şi munţii
nu le pasă de-un poet
ajuns la marginea punţii
daţi abisul mai încet
Aici nimeni nu se-aruncă
decât în braţe la muncă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu