marți, 9 iulie 2013

DIMINUTIVÂND LUMINA LUNII

Lasă-mă-n durerea mea
nu vezi cât de tare-mi place
scriu şi mai răsare-o stea
lasă-mi firmamentu-n pace

Nu vezi cât de tare-mi place
nenorocul că exist
mută cerul mai încoace
scriu mă bucur că sunt trist

Nenorocul că exist
scriu şi mai răsare-o stea
cercul tău este cubist
lasă-mă-n durerea mea

Nu vezi cât de tare-mi place
luna goală vârcolace

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INVENTEME

 ***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul!         Costel