marți, 16 iulie 2013

NOAPTEA CA UN CLOPOT

Zburătorul chelios
intră în iatac pe jos
însă fata se întreabă
n-o fi luceafăr cu barbă

Un vulcan nebărbierit
cântând vai la un chibrit
muzică din lavă scoate
ca să mă vrăjească poate

Nicio uşă nu-i rezistă
veselă de-ar fi ori tristă
lumânarea îl furnică
arde totul fără frică

Inversând iată geneza
şi zburătorului freza

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE